Cu cine mai votează românii

 Dacă duminica viitoare ar fi alegeri parlamentare, cu ce partid aţi vota?

PNL 23.50%
PSD 22.14%
AUR 15.53%
USRPLUS 13.59%
UDMR 8.64%
PMP 4.66%
PRO ROMANIA 4.17%

sursa: INSOMAR

Dacă duminica viitoare ar fi alegeri prezidenţiale, cu cine aţi vota?
Ludovic Orban 22.14%
Marcel Ciolacu 20.29%
George Simion 14.27%
Dan Barna 12.04%
Dacian Cioloş 8.25%

În privința partidelor și a sondajelor de opinie pentru acestea mie mi se pare totul clar: din 1990 încoace încrederea în partidele politice este în descreștere constantă și la ultimele alegeri prezența la vot ne-a demonstrat așa ceva. Cu cei cu care ne-am pricopsit în decembrie 2020 nu vom vedea curând creșterea încrederii în acestea. De semnalat este creșterea în sondaje a AUR, iar scăderea în sondaje a celorlalte trebuie să le surprindă pe ele însele. Acesta este efectul guvernării, nerespectarea programului electoral și lipsei totale a profesionalismului. 

Privind sondajul pentru președinte nici aici nu este o surpriză, e ca la fotbal, dacă o echipă joacă pe la retrogradare cum să găsești un căpitan care să schimbe valoarea echipei? 

Președinții României (4 la numar) au condus echipa (țara) și au ținut-o la coada clasamentului european, mai ales după aderarea la UE. Percepția este că deciziile importante nu le-au luat președinții ci oricine altcineva. Semnalul de alarmă a fost tras de Constantinescu, însă următorii diriguitori nu s-au gândit decât la buzunarele și bunăstarea lor.

 Matelotul nu avea cum sa schimbe ceva când el provenea din structuri și era obișnuit cu micile ciupeli.

Aveam așteptări mult mai multe de la Klaus, însă la acesta distanța dintre declarații și fapte este foarte mare, iar lui îi place puterea și luxul deosebit de mult.

Așadar, după 30 de ani de democrație originală în țara tuturor posibilităților rămâne să apreciem că Sica e cel dintâi în România.

Râmnicu Vâlcea           09 mai 2021

Șocul la români!

 Se spune că omul își schimbă comportamentul cu care l-a înzestrat Creatorul in urma unor experiențe trăite și care de cele mai multe ori s-au manifestat ca niște șocuri neplăcute. 

Asemenea șocuri influențează major și o întreagă societate și aceasta va avea ca reacție comportamente neprevăzute. 

Analizând evoluția societății românești din 1989 până în prezent vom constata ca după șocul evenimentelor din `89 și până acum România a trecut de la șocuri periodice la șocuri continue care pot fi modelate după o funcție continuă crescătoare unde variabilele (necunoscutele) sunt întruchipate de vremelnicii conducători ai acestei nații. Memoria umană reține de obicei evenimentele (șocurile) importante cum ar fi mineriadele, crizele economice, culminând cu actuala criză pandemică si de sistem sanitar ce va continua evident cu o criză economică. Evident că aceste șocuri au lăsat și vor lăsa urme adânci în comportamentul individului și al societății. 

Revenind la curba continuă a șocurilor constat că dacă marile șocuri lasă urme adânci în societate, șocurile continue realizate de comportamentul și deciziile conducătorilor induc cetățenilor o stare continuă de nesiguranță și ambiguitate privind existența sigură în această țară, creând o societate anxioasa care se confruntă cu multe probleme existențiale. 

Dacă e să analizăm pe scurt fiecare ciclu electoral constatăm că șocurile create de conducătorii vremii au fost cu urmări nefaste induse populației. Prin anii `90 ni s-a spus de către Petre Roman că avem o industrie de fiare vechi, iar consecința a fost să o vindem ca fier vechi fără nici un fel de discernământ în a revigora ce mergea și a scăpa de balast. S-au returnat rapid părțile sociale salariaților neinstruiți în economia de piață și astfel au scăpat de potențialii acționari în economie. Au inventat MEBO și astfel au fost însușite bunurile economice. 

Prin `96-2000 CDR-ul cu sindicalistul Ciorbea în frunte au desfigurat fără nici o viziune mineritul din România ca să scape de escapadele lui Miron Cozma. După 2000 se vor prefigura alte șocuri prin înstrăinarea la preț de nimic a pădurilor,  petrolului și industriilor aferente, șocuri prin falimentarea și vinderea sistemului bancar românesc. În epoca Băsescu apare șocul lipsei locurilor de muncă și astfel ne pleacă din țara mii și mii de specialiști și acesta a culminat atât cu suspendarea acestuia de două ori culminând cu criza din 2008-2010. 

După 2010 apare șocul mariajului PSD-PNL ceva de noaptea minții care a culminat cu toate convulsiile din justiție, economie etc. S-a instituit la mare artă cultul personalității lui Ponta, Dragnea care a blocat dezvoltarea normală a țării. După 2014, odată cu Klaus a apărut șocul luptei acerbe pentru putere între PSD și PNL, culminând culmea cu mariajul între cei doi dușmani declarați PNL și PDL. 

Urmează șocul produs de pandemia Covid aplicată peste șocul dezastruos al guvernării PSD urmată de PNL. 

Acum trăim peste șocul major al pandemiei și șocul unei alianțe de guvernare construită forțat ce va fi urmat de șocul unei crize economice. 

Aceste șocuri au avut și alte urmări catastrofice prin apariția unor fenomene naturale de tip inundații (pădurile s-au tăiat tot sub oblăduirea unor conducători), incendii cu multe victime (cauzele se regăsesc în modul cum si-au făcut treaba responsabilii în construcții și verificările ISU), seceta continuă (sistemul de irigații a fost lăsat intenționat de responsabili sa fie distrus) și multe altele cu urmări catastrofice.

Probabil că toate acestea ar fi putut fi evitate în mare parte dacă responsabilii conducători aleși și-ar fi făcut treaba cu devotament și cinste și cu gândul la binele românilor și României. 

Dacă este să analizăm ce vedem acum în parlament și în guvern trecem prin șocuri interzise de comportamentul acestor conducători care nu au nimic cu România și românii. 

Oare cum arată și ce crede fiecare român în mintea și inima lui în urma unor astfel de șocuri?

Probabil ca alte popoare nu au parte de asemenea continuitate de evenimente negative și se pot dezvolta în urma unor șocuri majore, pe când la noi graficul șocurilor fiind o funcție continuă de variabilă „om" nu s-a putut face nici o dezvoltare importantă fiind continuu defazați cu ce se întâmplă în restul lumii.

București         25 martie 2021

România după 30 de ani

Eu cred că în cei 30 de ani de democrație originală  nu am făcut altceva decât să căutăm calea spre bunăstare. Parcă am fi fost într-o mișcare brawniana din care nu am reușit să găsim soluția și nici speranța că vom găsi soluția. Spre deosebire de cetățenii țării, politicienii au ieșit rapid din acest haos și s-au lămurit rapid ce trebuie făcut, ca atare au creat o clasă politică (de politruci) care se mișcă bine în apele tulburi ale politicii românești. Cetățenii,  în cei 30 de ani au încercat și au votat tot spectrul politic oferit de politicieni, făcuți toți de aceeași mamă. Chiar dacă se întrezărea o schimbare, până la urmă toți au ajuns în aceeași oală plină de impostura, incultura și corupție maximă. Așa s-a întâmplat și cu USR-ul apărut prin 2016 în care românii  au avut încredere, vezi 2019 și care au dezamăgit flagrant. Mai nou Dan Barna vrea șef la SRI. De ce? Ascunde ceva? Vom vedea. În cei 30 ani românii au acordat încredere tuturor, însă odată cu dezamăgirea produsă s-au săturat de pokemonii ajunși la butoane, ajungând să refuze votul, vezi decembrie 2020. Acesta este cel mai tare sondaj posibil ceea ce nu au înțeles nici cei care sunt acum la butoane. Cred că pas cu pas, vorba cuiva se va crea masa necesară de cetățeni care va face ordine în țara aceasta. Toate guvernările au scos din ecuație Omul, iar cea actuală desăvârșește acest principiu, exact cum zicea premierul Citu că bugetul nu este construit pentru români și că educația, sănătatea, nivelul de trai nu sunt priorități pentru acest guvern. Probabil că la următoarele alegeri, dacă această guvernare va ajunge până în 2024 vom avea mari surprize căci e posibil ca de data aceasta ulciorul să se spargă.

că în cei 30 de ani de democrație originală  nu am făcut altceva decât să căutăm calea spre bunăstare. Parcă am fi fost într-o mișcare brawniana din care nu am reușit să găsim soluția și nici speranța că vom găsi soluția. 

Spre deosebire de cetățenii țării, politicienii au ieșit rapid din acest haos și s-au lămurit rapid ce trebuie făcut, ca atare au creat o clasă politică (de politruci) care se mișcă bine în apele tulburi ale politicii românești. 

Cetățenii,  în cei 30 de ani au încercat și au votat tot spectrul politic oferit de politicieni, făcuți toți de aceeași mamă. Chiar dacă se întrezărea o schimbare, până la urmă toți au ajuns în aceeași oală plină de impostura, incultura și corupție maximă. Așa s-a întâmplat și cu USR-ul, apărut prin 2016, în care românii  au avut încredere, vezi 2019 și care au dezamăgit flagrant. Mai nou Dan Barna vrea șef la SRI. De ce? Ascunde ceva? Vom vedea. 

În cei 30 ani românii au acordat încredere tuturor, însă odată cu dezamăgirea produsă s-au săturat de pokemonii ajunși la butoane, ajungând să refuze votul, vezi decembrie 2020. Acesta este cel mai tare sondaj posibil ceea ce nu au înțeles nici cei care sunt acum la butoane. Cred că pas cu pas, vorba cuiva se va crea masa necesară de cetățeni care va face ordine în țara aceasta. 

Toate guvernările au scos din ecuație Omul, iar cea actuală desăvârșește acest principiu, exact cum zicea premierul Citu că bugetul nu este construit pentru români și că educația, sănătatea, nivelul de trai nu sunt priorități pentru acest guvern. 

Probabil că la următoarele alegeri, dacă această guvernare va ajunge până în 2024 vom avea mari surprize căci e posibil ca de data aceasta ulciorul să se spargă.

Râmnicu Vâlcea            11 martie 2021

Cercetarea și schimbarea politicii în România

Cunosc bine situația  cercetării din România. Am lucrat la un institut de cercetare (Uzina "G", proiectantul si realizatorul apei grele în România, actualmente ICSI Rm. Valcea) 5 ani între 1980-1985 și ultimii 2 ani înainte de pensie (2017-2019). Așadar am putut face o comparație între perioada din mileniul trecut și perioada actuală. Vorbind valoric trebuie să  spun ca accesul la informație a adus un plus în cercetarea românească. În perioada anilor 1980, cred ca în 1983 nu am mai putut face abonamente la revistele de specialitate străine, din vest. Totuși cred ca inovatiile și inovarea erau mai prezente în perioada trecută cu toate ca numărul doctorilor în științe era infim. Se pare că cu cât a crescut numărul de doctori în științe a scăzut calitatea cercetării. Am rămas surprins că multi tineri abia ieșiți de pe băncile facultăților sunt doctori în științe. Nu cred că au avut timpul suficient să poată spune că stăpânesc bine aceea știință sau sa fi publicat cu contribuții proprii în revistele votate ISI. Și dacă socotim și plagiatul din publicațiile de pe net ajung la concluzia că deja doctoratul a devenit o banalitate în prezent. Eu am continuat să scriu articole cu realizările obținute la Hidroelectrica pe care le-am prezentat la conferințele  SIER. 

Eu nu am mari așteptări de la acești noi oameni de știință din România, cred că renașterea țării va veni tot din rândul tinerilor, însă tinerilor care muncesc fie aici, fie afară și care doresc ceva mai bun pentru copiii lor. Am un exemplu în familie, nepotul meu acum vreo 20 de ani nu avea nici un interes de față politică și guvernare, acum cand are familie și copii a devenit activ încercând sa schimbe optica lumii despre mediu și politica actuală și ca el sunt mulți. 

În ce privește clasa politică pot spune că este în continuă degradare, speram că acum cu noua guvernare se va schimba optica în privința guvernării și meritocratiei. Din păcate exemplele mărunte strică ideile  mărețe prezentate în "programul electoral". Ajunși la butoane nu au înțeles că prezența la vot a fost un mare semnal de alarmă la ceea ce urmează. Acțiunile lor, indiferent că este sau nu statul paralel, îmi dau senzația că sunt dirijate spre a bloca diferitele acțiuni civice care sunt împotriva puterii lor. 

Probabil ca încă nu s-a umplut complet paharul nemulțumirilor populare.

Râmnicu Vâlcea            06 martie 2021

Încrederea la români

 ÎNCRÉDE, încréd, vb. III. 1. Refl. A pune temei pe cinstea, pe sinceritatea cuiva; a se bizui, a conta pe cineva sau pe ceva. www.dexonline.ro

Cam așa se explică în dicționar ce înseamnă „increderea". Este vorba de a te bizui pe o persoană cinstită și sinceră.

Din 1990 si până în prezent putem analiza încrederea pe care a acordat-o poporul român partidelor politice care au condus, conduc și vor conduce destinele țării.

În 1990 și în 1992 putem spune că poporul român, neînsoțiți în tainele politicii, democrației și capitalismului a acordat încredere maximă, procentele obținute la respectivele alegeri vorbesc, emanaților apăruți în decembrie 1989 în frunte cu Ion Iliescu, care iată ca împlinește venerabila vârstă de 93 ani. Încrederea de atunci a fost deplină, iar poporul scăpat din comunism credea că va trăi mult mai bine în noua democrație, numită de Iliescu „comunism cu față umană”. După 4 ani în care așteptările cetățenilor au fost înșelate de cei aleși, românii au crezut și au avut încredere în Convenția Democrată și în cei 15.000 de „guguștiuci specialiști” invocați de noua putere instalată la Cotroceni, palatul Victoria și palatul Parlamentului. Și după patru ani de guvernare catastrofală au ajuns ca în anul 2000 să se pulverizeze partidul PNT-CD. Evident ca în 1996 participarea la vot a fost mai mică decât în anii anteriori și implicit încrederea mai mica în CD decât în FSN-ul lui Iliescu.

Mergând pe același trend de scădere a participanților la vot, în anul 2000 românii votează răul cel mai mic și mai încearcă odată cu Iliescu și gașca lui. Din 2004, sătui de atâta social democrație prost aplicată, cetățenii acordă încredere, mult mai puțină,  partidelor zise de dreapta care au la cârma corăbiei pe Traian Băsescu, alias Petrov și timp de mulți ani, până în 2012 trecem printr-o criză economică, astfel încât în 2012 pe o alianță nefirească, noul USL, primește încrederea, puțină prin participarea la vot, să conducă destinele țării. Așa cum alianța a fost făcută ca un anus contra naturii, așa a fost și guvernarea USL încât până în 2019 am avut parte numai de gafe majore, rezolvarea intereselor personale, conducători corupți și mincinoși care au contribuit major la scăderea încrederii poporului în clasa politică a țării,  ajungând-se ca în anul 2020 participarea la vot să fie de vreo 30% din populația cu drept de vot. Această prezența se poate traduce ca un vot de blam acordat de cetățeni clasei politice.

Acest fapt a dus la preluarea puterii a unor partide care nu au depășit 10% din totalul cetățenilor cu drept de vot. Semnalul acesta ar trebui sa fie un punct de întoarcere a activității politice și administrative a actualilor și viitori guvernanți la a câștiga încrederea populară.

Din păcate nu se prea ved asemenea demersuri din partea puterii actuale.

Toată campania electorală a partidelor politice a fost făcută numai pe promisiuni (minciuni și lipsă de sinceritate) prin care ofereau cetățenilor numai lapte și miere, fără a informa cetățenii care este de fapt situația reală a stării economice a României. Odată ajunși la guvernare aceștia explică românilor că de fapt ceea ce s-a prezentat în compania electorală este programul electoral, iar ei, guvernanții au alt program de guvernare. De asemenea noua coaliție a promis în campania electorală întoarcerea la meritocratie, la echitate socială, la transparență și la grija față de popor. Acum, la aprobarea bugetului se solicită poporului ( numai poporului muncitor, onest și cu dările la zi) să strângă cureaua ca să scoată România din starea în care se află, datorii nemăsurate, investiții zero, nivel de trai la limita subzistentei, sănătate și educație la pământ etc., fără a se face referire la echitatea promisă, justiție corectă,  respectarea legilor țării, structurile de forță puse în slujba populației etc.

De fapt acest buget de austeritate propus de guvernarea prezentă arată de fapt impotență statului, cu tot aparatul funcționaresc supradimensionat,  în a gestiona corect resursele României. Se spune ca economia subterană este bine pusă la punct și că este imposibil de adus la vedere banii care circulă pe acolo, fapt ce arată că statul prin structurile sale este părtaș la acest fenomen care îi îmbogățește pe cei de la butoane.

Toate acestea ne arată ca de 30 de ani toate partidele și guvernările au ajuns la putere nu și pe minciună și necinste care probabil că la următoarele alegeri vom avea o prezență mult mai mica de 30%.

Dacă guvernul actual nu va reuși să demonstreze că planurile de dezvoltare a țării și bunăstare a poporului, probabil că va avea soarta PNT-CD-ului sau chiar mai rău se va schimba paradigma guvernările viitoare.

București              04 martie 2021

 

 

Un model de guvernare...

Până la urmă omul este cheia succesului sau insuccesului unui demers de orice fel. În momentul actual omul este încorsetat  de modelele sociale și legislative în care trăiește. Se pare ca modelul organizațional piramidal nu mai corespunde momentului actual. Ca să umbli la baza piramidei nu este suficient să schimbi vârful piramidei (prin schimbarea unui ministru nu înseamnă că ai schimbat sistemul pentru că sistemul este mult mai mare și mai diversificat. Sigur că fiecare treaptă a piramidei poate fi redusă la o piramidă mai mică cu un sistem propriu de funcționare, cred că ar trebui schimbat în totalitate sistemul politic și administrativ al țării.

La fiecare nivel de decizie (piramida aia mai mică) ar trebui impuse reguli clare prin care acest nivel să existe și să funcționeze corect fără influențe prea mari venite de la superiori. Piramida și piramidele mici s-ar putea transforma în niște cercuri interdependente mutând-u-se totul în plan astfel încât presiunea de la vârful piramidei inițiale să dispară. Așa ar trebui să se transforme și managementul piramidal într-un management văzut în plan, iar fiecare cerc din acest plan să poată fi funcțional (să-și îndeplinească funcțiile) indiferent de starea celorlalte cercuri din plan, inclusiv cercul mare  care le cuprinde pe toate.

La Hidroelectrica și nu numai, sistemul SCADA are un asemenea model, adică, dacă pică legăturile de comunicație și comandă ale unui hidroagregat, acesta rămâne în continuare funcțional în parametrii ultimei stări valide în care se afla.

Apare următoarea observație „omul nu e SCADA și aș paria că nu se poate face un model uman, chiar dacă este bătut la șah”. Vlad Bărbunțoiu

Omul nu e SCADA, însă modelul se poate aplica la organizații diverse prin înțelegerea fenomenului. Modelul se găsește și la om de exemplu, fiecare organ lucrează independent și toate se integrează în existența organismului.  Spre exemplu la o alertă de virus sistemul limfatic și imunologic reacționează instantaneu fără a mai  aștepta comanda creierului.

La un minister, ex. al industriei, fiecare departament trebuie să știe să funcționeze chiar dacă ministrul nu există sau e pe lângă problemă. Chestia este că departamentele din ministere, instituțiile deconcentrate, direcțiile județene și ministeriale etc. au multe cutume înrădăcinate și nu au fost realizate să în funcționeze în acest sens.

Până nu se schimbă aceste metehne nu vom vedea schimbare în România.

Ceva holacraty!

Râmnicu Vâlcea           27 februarie 2021

Statul paralel și folclorul românesc

 În poveștile populare românești apare destul de des așa zisul „tărâm celălalt” atunci când românii nu își puteau explica de unde bine răul asupra lor.

Loc fantastic din povești, Tărâmul Celălalt se află, de obicei, dincolo de lumea cunoscută și sigură. Este unul dintre cele trei tărâmuri – aşa cum știți ori poate nu știți – care se află pe lumea asta mare: unul este cel al Lumii albe (a noastră, a oamenilor), altul al Lumii negre (a tuturor relelor, a Nefârtatului) și în, fine, la mijloc, Tărâmul Celălalt. El nu e nici rău, nici bun (sau este deopotrivă și rău, și bun), ci mai ales ciudat, altfel decât lumea noastră.

CUM AJUNGI ACOLO?

Ei, aici e aici! N-ai nevoie de busolă sau gps, ci pur şi simplu trebuie să știi încotro s-o apuci. Asta nu înseamnă că e simplu. Ca să ajungi din Lumea albă, a oamenilor, pe Celălalt Tărâm este foarte, foarte dificil. Eroii din povești merg câteodată trei zile și trei nopți încheiate. Întotdeauna însă aceștia trec de o garniță pentru a ajunge acolo, de exemplu o apă mare care separă o împărăție de celălalt tărâm, vecin.  Uneori poarta de intrare pe acest pământ se arată ca o prăpastie de la capătul lumii sau ca o groapă în care trebuie să intri. Alteori, ca să pătrunzi în el trebuie să te scobori într-o fântână. Și, în fine, se poate ca tărâmul să ţi se arate în cer, deasupra norilor.

Pe acest Tărâm pășesc adesea voinici, dar numai cei mai viteji, mai curajoși, mai de ispravă și mai mintoși reușesc a se și întoarce. Celorlalți, „acolo le rămân oscioarele”. Dar ce caută ei acolo? Păi, ce să caute? Să repare o nedreptate și să învingă dușmanul care a săvârșit-o. Făt-Frumos, eroul bun al basmelor, întotdeauna izbutește să aducă înapoi fetele răpite, merele de aur, Soarele şi Luna şi să ucidă dușmanul care le tulbură lumea.

CINE LOCUIEŞTE PE TĂRÂMUL CELĂLALT?

Aici este tărâmul ființelor magice, nesănătoase, locul a tot ce nu e omenesc. Aici locuiesc întotdeauna vietăți stranii, cu înfățișare, comportament și obiceiuri necunoscute, unele dușmane, altele prietene. Balauri, șerpi şi alte târâtoare, cu multe cozi şi capete te pot întâmpina. Tot aici găsești şi scorpii, ghionoaie şi zgripţuroaice, pajuri, zâne, iele, spirite. Corbul îşi are şi el sălașul aici. Dacă balaurul şi zmeul sunt întotdeauna potrivnice voinicului, Zgripțuroaica şi Corbul îl pot ajuta în luptă cu celelalte ființe malefice.

Și, foarte important, aici se regăsește Școala solomonarilor, acei vrăjitori aducători de ploi și grindini, ce-și strunesc balaurii din nori.

CUM ARATĂ ACEST TĂRÂM?

Pământul, florile, copacii, lighioanele sunt „altfel făptuite p-acolo” spune basmul lui Prâslea. Ființele și locurile sunt diferite aici și nu urmează regulile pământești. Dar mai există și livezi, și ogoare, și grădini, și grajduri. Dacă ne aducem aminte de zmei, știm că ei au cam de toate: case, anexe, pomi, animale… ce să mai, gospodărie în toată regula. Doar numele locurilor de pe acest tărâm ne amintesc că ele sunt din altă lume, una ciudată: Smârcul Zmeilor, Țara Scorpiei, Palatul de topaz, Hotarele Scorpiei, Hotarele Zmeilor, Țara lui Aram (de la aramă) – care are un palat aflat pe un ostrov înconjurat de un râu de foc.

Spațiul şi timpul se desfășoară după alte reguli și locurile ori vietățile sunt veșnice, neschimbate, identice lor înseși. Lumea întreagă pare nemișcată, încremenită. Aici nu se cunosc necazurile pământenilor şi nici problemele lor, dar nici nimeni nu simte vreo cât de mică bucurie. Momentul când intră în Lumea albă îi scoate din amorțire… și poate de aceea tânjesc atât după avutul celor vii.

Preluat de pe https://mostenireculturala.com/

Cam așa descrie autorul popular, necunoscut, ceea ce nu înțelege ce i se întâmplă în lumea albă,  lumea în care trăiește. Dacă ar fi să analizăm conținutul unei astfel de povești vom vedea o mare asemănare între acesta și sistemul necunoscut românilor numit generic „statul paralel". Statul paralel poate fi asemuit cu „Tărâmul Celălalt. El nu e nici rău, nici bun (sau este deopotrivă și rău, și bun), ci mai ales ciudat, altfel decât lumea noastră. În statul paralel acționează personaje care pot fi greu caracterizate, unele dintre ele fiind chiar votați de popor fiind considerate de bună credință. Lupta cu acest stat paralel este imposibil de dus de oameni normali, iar dacă aceștia încearcă de multe ori pot deveni victime ale acestui stat sau chiar membri ai lui. Cum și lupta cu zmeii de pe Tărâmul Celălalt o duce Făt Frumos,  așa și lupta cu statul paralel trebuie dusă tot de cineva asemănător cu Făt Frumos. Poporul simplu nu poate duce o asemenea luptă, însă din patru în patru ani tot alege pe cei mai dibaci și destoinici să ducă această luptă și să distrugă această hidră necunoscută și de 30 de ani nu au reușit să găsească personajul salvator. Și de cele mai multe ori constatăm că de fapt și din cei aleși majoritatea sunt membri ai statului paralel.

Dacă în povești întotdeauna Făt Frumos distruge personajele de pe Tărâmul Celălalt, în viața noastră reală încă nu au apărut acei eroi naționali care sa pună corabia România pe valurile dezvoltării și bunăstării.

Râmnicu Vâlcea.             23 februarie 2021